Încrederea fără aroganță: arta încrederii de sine cu eleganță

În lumea bunelor maniere, încrederea în sine este una dintre cele mai elegante calități pe care le poate avea un om. Ea se vede în felul în care pășim, vorbim, ascultăm, ne prezentăm și ne raportăm la cei din jur.

Dar există o diferență subtilă între încredere și aroganță. Încrederea spune: „Știu cine sunt și îmi cunosc valoarea.” Aroganța spune: „Trebuie să demonstrez că sunt mai bun decât tine.”

Un om cu adevărat sigur pe sine nu are nevoie să domine o încăpere pentru a fi remarcat. Prezența sa vorbește pentru el.

Încrederea nu are nevoie de demonstrații

O persoană sigură pe sine nu simte nevoia să își enumere permanent realizările, relațiile, averea sau statutul. Ea știe cine este și nu transformă fiecare conversație într-o ocazie de autopromovare.

În etichetă, discreția este o formă de rafinament.

Este suficient să vorbești despre ceea ce ai realizat atunci când contextul o cere, fără să transformi conversația într-o competiție. Iar atunci când cineva din jur reușește, un om sigur pe sine poate să îl felicite sincer, fără să simtă că succesul celuilalt îi diminuează propria valoare.

Photo credit: Pinterest

Limbajul corpului unei persoane sigure pe sine

Încrederea se transmite înainte ca noi să rostim primul cuvânt.

O postură dreaptă, o strângere de mână fermă, un contact vizual natural și un zâmbet sincer transmit siguranță și deschidere.

Totuși, contactul vizual nu trebuie confundat cu privirea insistentă, iar fermitatea nu trebuie transformată în agresivitate. Eleganța presupune măsură.

O persoană sigură pe sine nu ocupă mai mult spațiu decât este necesar, nu gesticulează excesiv și nu încearcă să intimideze prin atitudine.

Încrederea este calmă. Aroganța este demonstrativă.

Arta de a vorbi fără a domina

Felul în care comunicăm spune foarte mult despre educația noastră.

Un om sigur pe sine își exprimă opinia fără să îi reducă la tăcere pe ceilalți. Nu ridică vocea pentru a avea dreptate, nu întrerupe pentru a câștiga conversația și nu transformă orice diferență de opinie într-un conflict.

Poți spune:

„Eu văd lucrurile diferit.”

în loc de:

„Nu ai dreptate.”

Poți spune:

„Din experiența mea…”

în loc de:

„Eu știu cel mai bine.”

Diferența pare mică, însă ea schimbă complet tonul unei conversații.

A ști să asculți este un semn de forță

Aroganța caută o audiență. Încrederea caută un dialog.

Un om sigur pe sine nu se teme să lase spațiu celuilalt. Ascultă, pune întrebări și este curios să afle lucruri pe care nu le știe.

Nu trebuie să ai întotdeauna ultimul cuvânt.

Uneori, cea mai elegantă replică este să asculți.

Complimentele și acceptarea lor

Există oameni care se simt inconfortabil atunci când primesc un compliment și răspund imediat negându-l:

„Nu este mare lucru.”

„Nu arăt chiar atât de bine.”

„Am avut doar noroc.”

Un simplu „Mulțumesc, este foarte drăguț din partea ta” este suficient.

A accepta un compliment cu naturalețe nu înseamnă vanitate. Înseamnă să îi respecți intenția celui care ți l-a oferit.

La fel de important este să oferi complimente fără exagerări sau lingușire. Un compliment elegant este sincer, specific și oferit fără a aștepta ceva în schimb.

Cum reacționează un om sigur pe sine la critică?

Una dintre cele mai bune modalități de a recunoaște încrederea autentică este felul în care o persoană reacționează atunci când este criticată.

Aroganța se apără imediat.

Încrederea analizează.

Un om sigur pe sine poate spune:

„Poate ai dreptate. O să mă gândesc la asta.”

sau:

„Înțeleg perspectiva ta, chiar dacă nu sunt de acord.”

A accepta că nu știm totul este o formă de inteligență, nu o slăbiciune.

Eleganța de a recunoaște o greșeală

Nimeni nu este infailibil. Diferența constă în modul în care ne asumăm greșelile.

Un simplu:

„Am greșit. Îmi pare rău.”

poate demonstra mai multă forță de caracter decât o explicație de zece minute menită să ne justifice.

Un om sigur pe sine nu consideră scuzele o umilință. Dimpotrivă, știe că asumarea responsabilității îi consolidează credibilitatea.

Nu trebuie să fii cel mai important om din încăpere

Una dintre cele mai rafinate forme de încredere este capacitatea de a nu căuta permanent atenția.

Nu trebuie să fii cea mai vocală persoană.

Nu trebuie să cunoști cea mai importantă persoană.

Nu trebuie să ai cea mai scumpă ținută.

Nu trebuie să demonstrezi că ai mai mult.

Adevărata eleganță apare atunci când valoarea interioară nu depinde de validarea permanentă a celor din jur.

Încrederea fără aroganță

Încrederea autentică nu îi micșorează pe ceilalți pentru a ne face pe noi să părem mai mari.

Ea ne permite să fim confortabili cu propriile calități, dar și cu imperfecțiunile noastre. Ne permite să spunem „nu știu”, „am greșit”, „nu sunt de acord” sau „felicitări” fără să simțim că ne pierdem statutul.

Aceasta este, poate, una dintre cele mai frumoase lecții ale etichetei:

Poți să îți cunoști valoarea fără să îi faci pe ceilalți să se simtă mai puțin valoroși.

În definitiv, adevărata încredere nu intră într-o încăpere cerând să fie observată.

Este observată.

Autor: Mihaela Dumitrache – Katsouraki

Etica în afaceri

Etica în afaceri reprezintă o noțiune apărută în secolul XX, în America, ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor etice dincolo de spațiul general al „acțiunii umane”. Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează.¹

etica în afaceri

Care sunt cele mai frecvente probleme de etică în mediul de afaceri?

Comportamentul etic variază de la o cultură la alta – ceea ce este considerat etic într-o parte a lumii este considerat nepoliticos în alta. Astăzi, nevoia de a dezvolta și a menține relații potrivite în mediul de afaceri, reprezintă un aspect extrem de important, indiferent de poziția pe care o ocupăm în mediul de lucru.

Continuă să citești Etica în afaceri

Demnitatea – valoarea personală

A avea respect de sine, astăzi, este din ce în ce mai dificil de găsit la oamenii pe care-i întâlnim. Oamenii, încă de tineri, sunt bombardați cu propagandă, iar modelele în familie și în societate aproape că lipsesc. Valorile personale pe care altădată familia le insufla copiilor încă din primii ani, valori precum: dreptatea, respectul, demnitatea, curajul, perseverența, tăria de caracter etc. sunt rămase astăzi noțiuni de dicționar pentru cei mai mulți…

A rămâne drept într-o lume nedreaptă, a rămâne în picioare pentru a-ți susține dreptatea într-o societate în care parcă totul se obține pe căi mai puțin ortodoxe, a avea destul curaj și perseverență pentru a lupta până la capăt pentru valorile personale într-o eră în care non-valorile sunt ridicate la rang de modele de urmat – iată provocarea cea mai mare adusă zilelor noastre!

Respectul de sine se află în strânsă legătură cu demnitatea.

Demnitatea se referă la o serie de aspecte/principii care nu pot fi negociate pentru nimic în lume. Este ceea ce considerăm a nu te vinde, indiferent de circumstanțe. Demnitatea este testată în momentele decizionale cele mai dificile din viață. Demnitatea este atacată de factorii exteriori dar, depinde de voința noastră, a fiecăruia, să apărăm principiile de viață în care credem din străfundul inimii.

demnitate personala

Demnitatea nu atârnă de noroc. Atitudinea noastră și stima de sine ne disting de restul oamenilor iar prin acestea câștigăm respectul celorlalți, iar astfel suntem plasați deasupra lor indiferent de condițiile nașterii, a funcțiilor sau chiar a meritului.

Continuă să citești Demnitatea – valoarea personală