Încrederea fără aroganță: arta încrederii de sine cu eleganță

Publicat de de Mihaela Dumitrache

În lumea bunelor maniere, încrederea în sine este una dintre cele mai elegante calități pe care le poate avea un om. Ea se vede în felul în care pășim, vorbim, ascultăm, ne prezentăm și ne raportăm la cei din jur.

Dar există o diferență subtilă între încredere și aroganță. Încrederea spune: „Știu cine sunt și îmi cunosc valoarea.” Aroganța spune: „Trebuie să demonstrez că sunt mai bun decât tine.”

Un om cu adevărat sigur pe sine nu are nevoie să domine o încăpere pentru a fi remarcat. Prezența sa vorbește pentru el.

Încrederea nu are nevoie de demonstrații

O persoană sigură pe sine nu simte nevoia să își enumere permanent realizările, relațiile, averea sau statutul. Ea știe cine este și nu transformă fiecare conversație într-o ocazie de autopromovare.

În etichetă, discreția este o formă de rafinament.

Este suficient să vorbești despre ceea ce ai realizat atunci când contextul o cere, fără să transformi conversația într-o competiție. Iar atunci când cineva din jur reușește, un om sigur pe sine poate să îl felicite sincer, fără să simtă că succesul celuilalt îi diminuează propria valoare.

Photo credit: Pinterest

Limbajul corpului unei persoane sigure pe sine

Încrederea se transmite înainte ca noi să rostim primul cuvânt.

O postură dreaptă, o strângere de mână fermă, un contact vizual natural și un zâmbet sincer transmit siguranță și deschidere.

Totuși, contactul vizual nu trebuie confundat cu privirea insistentă, iar fermitatea nu trebuie transformată în agresivitate. Eleganța presupune măsură.

O persoană sigură pe sine nu ocupă mai mult spațiu decât este necesar, nu gesticulează excesiv și nu încearcă să intimideze prin atitudine.

Încrederea este calmă. Aroganța este demonstrativă.

Arta de a vorbi fără a domina

Felul în care comunicăm spune foarte mult despre educația noastră.

Un om sigur pe sine își exprimă opinia fără să îi reducă la tăcere pe ceilalți. Nu ridică vocea pentru a avea dreptate, nu întrerupe pentru a câștiga conversația și nu transformă orice diferență de opinie într-un conflict.

Poți spune:

„Eu văd lucrurile diferit.”

în loc de:

„Nu ai dreptate.”

Poți spune:

„Din experiența mea…”

în loc de:

„Eu știu cel mai bine.”

Diferența pare mică, însă ea schimbă complet tonul unei conversații.

A ști să asculți este un semn de forță

Aroganța caută o audiență. Încrederea caută un dialog.

Un om sigur pe sine nu se teme să lase spațiu celuilalt. Ascultă, pune întrebări și este curios să afle lucruri pe care nu le știe.

Nu trebuie să ai întotdeauna ultimul cuvânt.

Uneori, cea mai elegantă replică este să asculți.

Complimentele și acceptarea lor

Există oameni care se simt inconfortabil atunci când primesc un compliment și răspund imediat negându-l:

„Nu este mare lucru.”

„Nu arăt chiar atât de bine.”

„Am avut doar noroc.”

Un simplu „Mulțumesc, este foarte drăguț din partea ta” este suficient.

A accepta un compliment cu naturalețe nu înseamnă vanitate. Înseamnă să îi respecți intenția celui care ți l-a oferit.

La fel de important este să oferi complimente fără exagerări sau lingușire. Un compliment elegant este sincer, specific și oferit fără a aștepta ceva în schimb.

Cum reacționează un om sigur pe sine la critică?

Una dintre cele mai bune modalități de a recunoaște încrederea autentică este felul în care o persoană reacționează atunci când este criticată.

Aroganța se apără imediat.

Încrederea analizează.

Un om sigur pe sine poate spune:

„Poate ai dreptate. O să mă gândesc la asta.”

sau:

„Înțeleg perspectiva ta, chiar dacă nu sunt de acord.”

A accepta că nu știm totul este o formă de inteligență, nu o slăbiciune.

Eleganța de a recunoaște o greșeală

Nimeni nu este infailibil. Diferența constă în modul în care ne asumăm greșelile.

Un simplu:

„Am greșit. Îmi pare rău.”

poate demonstra mai multă forță de caracter decât o explicație de zece minute menită să ne justifice.

Un om sigur pe sine nu consideră scuzele o umilință. Dimpotrivă, știe că asumarea responsabilității îi consolidează credibilitatea.

Nu trebuie să fii cel mai important om din încăpere

Una dintre cele mai rafinate forme de încredere este capacitatea de a nu căuta permanent atenția.

Nu trebuie să fii cea mai vocală persoană.

Nu trebuie să cunoști cea mai importantă persoană.

Nu trebuie să ai cea mai scumpă ținută.

Nu trebuie să demonstrezi că ai mai mult.

Adevărata eleganță apare atunci când valoarea interioară nu depinde de validarea permanentă a celor din jur.

Încrederea fără aroganță

Încrederea autentică nu îi micșorează pe ceilalți pentru a ne face pe noi să părem mai mari.

Ea ne permite să fim confortabili cu propriile calități, dar și cu imperfecțiunile noastre. Ne permite să spunem „nu știu”, „am greșit”, „nu sunt de acord” sau „felicitări” fără să simțim că ne pierdem statutul.

Aceasta este, poate, una dintre cele mai frumoase lecții ale etichetei:

Poți să îți cunoști valoarea fără să îi faci pe ceilalți să se simtă mai puțin valoroși.

În definitiv, adevărata încredere nu intră într-o încăpere cerând să fie observată.

Este observată.

Autor: Mihaela Dumitrache – Katsouraki

Conduita de mare clasă în timpul unei crize

Publicat de de Mihaela Dumitrache

Viața ne pune față în față deseori cu evenimente neprevăzute, inevitabile, pe care nu le putem controla de cele mai multe ori, însă felul în care răspundem la acestea ține în totalitate de noi. Bunele moravuri sunt cu atât mai necesare în astfel de momente.

Pentru a fi considerată o persoană de mare clasă trebuie să ne asumăm responsabilitatea modului nostru de a reacționa în fața crizelor, a neprevăzutului, a dificultăților inevitabile care apar în viața noastră. Indiferent cât de greu este, trebuie să demonstrăm că ne ridicăm deasupra oricărei situații și că facem tot posibilul pentru a găsi soluții în schimbul criticilor și nemulțumirilor permanente.

Clasa găsește întotdeauna modalități de a depăși o situație, iar adevăratul test al unei persoane de neuitat rămâne felul în care se comportă atunci când se produce o catastrofă. Un pas important reprezintă procesul de autoeducare în transformarea problemelor în oportunități. Propuneți-vă să reacționați pozitiv la orice veste proastă și identificați cel puțin un lucru pozitiv asupra căruia să vă concentrați atenția. Dacă nu există unul, creați-l! Nu este ușor dar, nu acest lucru ne împiedică să reușim ci, renunțarea. Disciplina, oricât de teribilă ar părea vestea, poate „muta” munții.

Un prim pas este stabilirea unui standard ridicat și apoi acțiunea în concordanță cu acesta, fără excepție. Când ai un țel în minte, totul lucrează și se adaptează pentru îndeplinirea acestuia, fie că sunteți sau nu conștient de acest lucru. Puterea propriilor gânduri este dovedită științific că influențează toate aspectele vieții. Gândiți pozitiv, imaginați-vă rezultatul dorit ca și cum s-ar fi întâmplat deja și credeți în posibilitatea sa de îndeplinire. Abordați totul cu optimism și recunoștință.

Pentru a deveni remarcabil, Carnegie, în cărțile sale oferă multe sfaturi, pe care vă recomand să le citiți și să începeți să le puneți în practică. Factori care vă pot autosabota deși sunt motivaționali sunt:

  • Dorința de a părea puternic tot timpul, concepția greșită de a nu vă arăta vulnerabilitățile ar înseamna putere;
  • Dorința de a fi de succes sau în frunte tot timpul;
  • Dorința de a plăcea tot timpul.

Toți oamenii au puncte slabe dar, pentru depășirea acestora, este nevoie de caracteristici pe care toți le avem la îndemână: responsabilitatea și autocontrolul. Dacă trebuie să reacționați atunci când cineva expune ceva cu care nu sunteți de acord, alegeți întotdeauna calmul, detașarea și stăpânirea de sine – asta înseamnă a avea clasă.

Răbdarea este un element cheie atunci când ne propunem lucruri mari. Începeți prin a vă exersa răbdarea dacă știți că aceasta este o slăbiciune. Cu siguranță, sunt sigură că o puteți depăși, în timp, cu pași mici și zilnici.

Nevoile oamenilor și ce puteți oferi

Empatia față de situațiile de viață a celorlați care sunt ocupați cu propriile lupte, slăbiciuni, încercări, piedici trebyuie cultivată pentru a deveni un om remarcabil. Focusarea doar asupra propriilor probleme și ignoranța în fața dificultăților celorlați denotă egocentrismul, egoismul și lipsa empatiei ne aliniază pe treapta inumanului. Gândiți-vă la cum ați putea ajuta pe cei în dificultate chiar dacă se rezumă la „doar” câteva gânduri bune sau o rugăciune. Nu uitați că acestea au putere și reprezintă un schimb de energie, prin urmare un ajutor. Învățați și pe ceilalți aceste pricipii de viață și începeți cu proprii copii care vă vor fi recunoscători peste ani.

Oamenii au nevoie să primească; au nevoie de un sens în viață, de motivație, de țeluri, de recunoaștere și apreciere. Oferiți cât mai mult din acestea celor din jur. O încurajare, o vorbă bună, o idee poate schimba percepția și punctul de vedere al altei persoane. Dați dovadă de hotărâre celor din jur și vă vor urma. Vorbiți despre viziunile dumneavoastră și discutați idei de atingere a lor. Oferiți laude și aprecieri a fiecărui gest mic. Toate clădesc în timp curaj și hotărâre. Credeți în visele celorlați și ajutați-i să le atingă. A avea încredere este o putere care se răspândește în jur la fel ca cea de a ava clasă.

Faceți un mic exercițiu de imaginație și reflectați asupra rezultatului următor: România este lider mondial prin exemplul său în toate ariile (am fost de multe ori în istorie și cu siguranță putem din nou dacă ne dorim). Veți spune că aici intervine politica. Este adevărat dar asta ține și de măsura în care îi acordăm puterea. Depide din ce unghi privim totul. Dacă fiecare se străduiește să devină mai bun prin exemplul său în toate ariile vieții, întreaga țară ar deveni un model. Nu există „nu se poate”, există doar scuze și eschivări de a ne asuma responsabilitatea. Puterea cuiva ține de cât de multă i-o acordăm noi. Limitele le stabilește fiecare dintre noi indiferent că vorbim despre propria persoană, în interacțiunea cu ceilalți sau la nivel macro.

Crizele ne pun față în față cu cele mai ascunse frici ale noastre, scot la iveală ce-i mai rău din noi dar, nu este sfârșitul. A fi anxios în fața evenimentelor pe care nu le poți controla este absolut normal, dar ați imagina tot felul de scenarii negative poate declanșa un sentiment de copleșire și neputință care, expus pe termen lung – poate determina o persoană să clacheze. Imaginația noastră ne poate duce pe culmi neatinse sau afunda în cele mai tenebre oceane. A alege să fii optimist în orice situație și a face tot ce ține de tine pentru a rezolva o încercare, reprezintă drumul bun în viață. O persoană deprimată poate fi ajutată prin dans și muzică veselă să iasă treptat din acea stare. Faceți-i să danseze și veți fi de neuitat.

Crizele acute pot fi dificil de gestionat și depășit dar, ceea ce trebuie avut în vedere, în primul rând, este că nu pot dura la nesfârșit. Detașarea și mobilizarea tuturor resurselor interne denotă maturitate. A te lăsa afectat, o lungă periadă de timp, de stres este nociv pentru sănătate iar o persoană cu clasă știe acest lucru.

De multe ori oamenii reacționează cu furie și soluția poate fi mai dificil de găsit. Aici trebuie identificată cauza primară a furiei care, de obicei, ested atp de faptul că exteriorul (tot ce vine din exterior) nu corespunde nivelului nostru de așteptare. O persoană cu clasă se adaptează acestei realități și înlocuiește frustrarea cu acțiunea și fapte concrete. Apelați la umor și mișcare pentru a schimba biochimia creierului, dormiți bine noaptea și în timpul zilei dacă simțiți nevoia, hidratați-vă și încercați să prelungiți starea de bucurie pe care v-o aduce o amintire spre exemplu.

Amintiți-vă mereu vorbele acestea înțelepte:

Nu am învăța niciodată să fim curajoși și răbdători dacă ar exista doar bucurie în lume.

Helen Keller

Trăiți fiecare zi ca pe un nou început. Redefiniți-vă perspectiva asupra trecutului, prezentului și viitorului. Ceea ce a mers rău ieri trebuie lăsat în urmă după ce am tras învățămintele. Astăzi este o nouă oportunitate de a găsi soluția potrivită la orice știind că ce am făcut pănă ieri nu a dat roade. Încetați să vă preocupați la ce s-ar putea întâmpla mâine deoarece vă „mănâncă” din ziua de azi și vă reduc șansele concentrării la o posibilă soluție imediată.

În perioade de crize, indiferent de natura lor, oamenii tind să reacționeze la stres și de multe ori necontrolat. Oamenii se enervează mai ușor, țipă mult mai rapid decât în situații confortabile sau devin nepoliticoși pe fond de stres. Acum, în aceste perioade este imperios necesar să ne amintim de etichetă și de regulile clasice de comportament. A respira profund, a folosi mai des cuvinte magice precum „te rog” și „mulțumesc”, „iartă-mă”, „înțeleg”, „vă rog să mă scuzați”. Întrebați „cu ce aș putea fi de ajutor” în loc de „Ar trebui să faci asta…” Evaluați-vă comportamentul și nu fiți dumneavoastră cel care strică ziua altuia prin temperamentul sau reacțiile sale. Fiți un exemplu de calm și autostăpânire, suport și încurajare pentru ceilalți, mai ales în momentele dificile. Exemplul personal schimbă destine…

Bibliografie:

„Cum să devii remarcabil” – Dale Carnegie Training, Editura Curtea Veche, 2018

Demnitatea – valoarea personală

Publicat de de Mihaela Dumitrache

A avea respect de sine, astăzi, este din ce în ce mai dificil de găsit la oamenii pe care-i întâlnim. Oamenii, încă de tineri, sunt bombardați cu propagandă, iar modelele în familie și în societate aproape că lipsesc. Valorile personale pe care altădată familia le insufla copiilor încă din primii ani, valori precum: dreptatea, respectul, demnitatea, curajul, perseverența, tăria de caracter etc. sunt rămase astăzi noțiuni de dicționar pentru cei mai mulți…

A rămâne drept într-o lume nedreaptă, a rămâne în picioare pentru a-ți susține dreptatea într-o societate în care parcă totul se obține pe căi mai puțin ortodoxe, a avea destul curaj și perseverență pentru a lupta până la capăt pentru valorile personale într-o eră în care non-valorile sunt ridicate la rang de modele de urmat – iată provocarea cea mai mare adusă zilelor noastre!

Respectul de sine se află în strânsă legătură cu demnitatea.

Demnitatea se referă la o serie de aspecte/principii care nu pot fi negociate pentru nimic în lume. Este ceea ce considerăm a nu te vinde, indiferent de circumstanțe. Demnitatea este testată în momentele decizionale cele mai dificile din viață. Demnitatea este atacată de factorii exteriori dar, depinde de voința noastră, a fiecăruia, să apărăm principiile de viață în care credem din străfundul inimii.

demnitate personala

Demnitatea nu atârnă de noroc. Atitudinea noastră și stima de sine ne disting de restul oamenilor iar prin acestea câștigăm respectul celorlalți, iar astfel suntem plasați deasupra lor indiferent de condițiile nașterii, a funcțiilor sau chiar a meritului.

Continuă să citești Demnitatea – valoarea personală