Eticheta Crăciunului este extrem de importantă pentru că, în această perioadă putem arăta ce-i mai bun din noi, sau dimpotrivă, ce avem mai urat în suflet. Unii oameni demonstrează că sunt niște firi atente, ce se gândesc la cei din jur, trimițând felicitări și făcând daruri nu doar membrilor familiei, iar alții arată că sunt zgârciți și se gândesc numai la ce ar putea primi, nu însă la ce ar putea oferi.
Mănușile reprezintă un accesoriu pentru mâini încă din antichitate. Conform Odiseii lui Homer, Laerys – tatal lui Odisseus purta mănuși în timpul plimbărilor sale prin grădină, pentru a se apăra de rugi. În lucrarea Istoria lui Herodot se povestește cum împăratul spartan a fost încriminat de primirea drept mită a unei mănuși de argint.
Inițial ele erau purtate în scop protectiv de către soldați reprezentând o strategie de apărare. Abia în secolul al treisprezecelea mănușile au început să aibă rolul de podoabă vestimentară în rândul femeilor. În secolul al șaisprezecelea au atins apogeul, când regina Elisabeta I a stabilit un nou trend purtând mănuși brodate și împodobite cu bijuterii în timpul audiențelor, pentru a atrage atenția asupra mâinilor ei delicate. Mănușile au fost folosite și în rândul regilor, popilor și al celor de rang înalt.
Sărutatul mâinii este un gest care arată curtoazie, politețe, respect și chiar devotament din partea bărbaților pentru femei, din partea studentului pentru maestrul său, ori din partea copiilor pentru părinții sau bunicii săi.
În unele culturi este convențional sărutul ca formă de salut și reprezintă curtoazie, respect sau admirație. Forma cea mai populară este cea de sărutare a mâinii ca gest de galanterie și cochetărie.
Sărutul poate reprezenta
